Hello again, after a long long time. Firstly, this post will be in English and I hope you won’t be judgemental. No, I’m not snobbish, no, I haven’t forgotten Romanian and I don’t want to seem something I’m not – it’s just a promise I would like to keep that I would -from time to time- write in English. That is if I’m not a usually lazy ass and just postpone it endlessly :D.

That being said my friends, I’m back blogging. I’ve been away so long during this time I actually wanted to share my experience. But I think that for me personally, an experience has to be digested just long enough to be able to share it eventually. It’s been pretty hectic. Therefore I will take a short glimpse back…

My last period of staying in Brussels was interesting through its unknown parts I got to be familiar with…undiscovered territory of art (especially Ary Nouveau) and Belgian way of fun in pubs. A whole new world in front of me which I wanted to explore more, but the time was getting more and more limited.

Then Vienna, summer, elegant people drinking wine in the park in the front of the city hall from actual wine glasses, opera and ballet in open air, impressing and overwhelming architecture…all in all, a city that lives a lot socially and culturally.

At last, my home for now – Girona, Spain. Erasmus. Les connaiseurs know what I’m talking about. People from everywhere sharing experiences in a unique experience for all of us. I still live it. I feel blessed for it and, at the same time, I’m starting to miss home like hell. I realize now that there are no possible words in a blog to describe what I have lived so far….so I will just let you picture it in the colours you choose. But I can tell you one thing – It was damn worth it…and if I would have to I would choose it all over again! Perhaps I will tell you more about it in the coming posts, perhaps not. Perhaps it’s better for all to be left unsaid, because when I get it out of my mind it looses essence and it seems empty…perhaps not.

Life like a rollercoaster – this is where I am….I had no idea I would end up this high….and I have no idea if the next turn is left or right. I just know one thing – I’m on this train…it’s my train, exactly the way I designed it this far. The rest stays silent. Like good old Forrest said: „Life is like a box of chocolate, you never know what you’re gonna’ get!” I think I’m more ready for surprises than I have ever been in my life. So let’s start the ride…all over again :).

Bruxelles – Part one

Iulie 6, 2009

Cred ca cea mai potrivita notiune care sa descrie Bruxelles-ul pentru mine e linistea: worry-free, dreamy, smiley. Cunosc doar o bucatica din acest oras (care, dupa cum am inteles destul de tarziu, nici nu e atat de mare cum mi-l imaginam prima oara cand am venit aici). Oricum, il gasesc foarte cosmopolit si daca vrei sa gusti putin dintr-un mediu international e de ajuns sa te duci la un loc de joaca pentru copii. Nu mai mult. De cartier, nici macar nu trebuie sa cauti intensiv. Am vazut rusi, italieni, arabi, valoni, flamanzi, romani. Asta numai la un simplu loc de joaca.

Incursiunea mea in centrul orasului (pentru a nu-stiu-cata-oara, pentru ca mereu merg in acelasi loc) mi-a readus ACEL zambet pe buze. De om care se plimba prin multimea de turisti, blending in, dar totusi cu un mic know-how, imi place mie sa cred. Pentru ca am vizitat Grand Place de atatea ori, incat acum ma simt de-a casei :). Si totusi, nu inceteaza sa ma surprinda. Dupa o galopanta sesiune de cumapraturi, pour fair les soldes, cum se spune, am ajuns in acelasi loc. Si pentru ca pierdusem drumul spre mare piata old-school, am trecut razant pe cateva stradutze, foarte foarte inguste, pline de restaurante unul langa altul, care serveau turistilor scoici si alte creaturi ale marii. Smelled good si aratau ca rupte dintr-o vedere. Cand in sfarsit am ajuns pe calea cea buna am auzit pe cineva cantand la chitara, si o gramada de oameni adunati intr-un colt, care ascultau cu zambetul pe buze. An old american bastard singing, care, datorita varstei, albise aproape complet, dar avea un asemenea joi-de-vivre in priviri, in voce si in mainile de pe corzi, incat ii dadeai vreo 25 de ani pentru spirit :)). Mi-am luat o goffre, natur, si in timp ce o savuram m-am plimbat printre tarabele din nemuritotul targ de…tot felul de chitibushuri care iti fac cu ochiul. A urmat cafeaua, pe terasa, holbandu-ma la cladirile vechi de prin 1700 si ascultandu-i pe vecinii de la masa de langa cum se conversau in franceza.
Ciudat, dar a fost o zi cu muult mult soare, cum rar prinzi in Belgia, si absolut totul parea altfel, dar, in acelasi timp…same old…same old… Am plecat, cu parere de rau, si in drumul meu spre autobuz…un nene care canta la un tambal inedit si care parea rupt mai mult din spiritul parizian.
So my trip has already begun. Urmatoarele pe lista sunt toate cladirile Art Nouveau pe care le gasesc. So, if interested in travelling and good spirit, stay tuned ;)!

…deşi lipsită de evenimente, adesea plictisitoare şi nu intocmai pe gustul meu în ceea ce priveşte aglomeraţia – este din când în când un pansament de care ai nevoie după atâta betoane, metrouri, autobuze şi oameni printre care te strecori zilnic ca să ajungi la destinaţie.

În Botoşani, a.k.a. Boston cum ne place nouă să-l alintăm, nu faci mai mult de maaxim 15 minute pe jos până undeva: la şcoală, la servici, la magazinul din centru, la terasă poţi ajunge în timpul pe care îl petreci până la cea mai apropiată staţie de metrou sau autobuz din Bucureşti. Nu ştiu despre voi, dar de fiecare dată cand vin acasă, din perspectiva asta totul e un vis frumos. Un prieten imi spunea odată ca poti fuma liniştit o ţigară cât te plimbi şi se termină oraşul. Okay…nici chiar asa. Hai două ţigari!

The second good part e că stau într-un cartier foarte foarte verde la ora asta a primăverii ceea ce mă încântă nespus şi, sincer, aş lua cu mine in bagaj the whole scenery. Aici, în tot acest verde, cafeaua şi ţigara de dimineaţă (servite, evident, după prânz) pe terasă, la soare oferă un cu totul alt feeling. De linişte, culoare, zâmbet meditativ şi bucurie tacită. Aici îţi dai seama de cât de frumos colorată este viaţa şi de cât de important este fiecare moment pe care îl trăim. Pana aici, toate bune şi frumoase.

Până într-o zi după ce ţi-ai făcut plinul de chill şi vrei să…te ocupi cu ceva mai distractiv. Gen o bere, o cafia, o biscuite, un get-together, fie el şi unul obosit cu prietenii. Prietenii? Uuuunde-mi sunt prieeteniii?!?! Noah prietenii sunt la sute de kilometri depărtare. Bun nicio problemă. Înroşim toate firele şi canalele de comunicare la dispoziţiune ca să ne dăm seama că prietenii sunt încă acolo…

După 3 zile de being maritza, 4 zile de having fun cu prietenii şi familia şi 4 doar pentru familie, astăzi a început să îmi fie dor de betoane, metrouri, furnicare de oameni preocupaţi şi grăbiţi, de agitaţie şi continuă mişcare, de Cişmigiu, Herestrău, Lacul Tei, Romană, Universitate, Palatul Creţulescu…Bucharest, mon amour!

Boho, frate!

Aprilie 26, 2009

Pe zi ce trece, realizăm ca suntem din ce în ce mai guvernaţi de stereotipuri sociale, modele şi stiluri de viaţă după care ne modelăm propria existenţă, desigur, în funcţie de grupurile de apartenenţă. De cele mai multe ori, în cadrul lor se decide ce e cool şi ce nu, ce e in şi ce e out, într-un continuu proces de dezbatere la care fiecare individ participă cu propriile sale viziuni.

Conform unui mic grup de prieteni FCRPişti, fiecare cu interese şi activităţi diverse şi distincte, boho este the attitude dom’le!! Tot ce se incadreză în categoria super tare/marfa/mişto/extra este în mod necesar boho. De genul:  „Am văzut o cafenea suuper nice, boho asa cu perdele old-school (despre acest concept şi semnificaţiile sale vom discuta într-un alt post, că e altă mâncare se peşte daaar, atenţie, merge mână în mână cu za bohoness!), trebuie sa mergem la o cafea acolo!” Sau: „Noua mea colega de birou e o tipa super boho”, urmând, evident, explicaţiile de rigoare – cum se îmbracă, ce muzică ascultă, unde merge la mare (există doar un singur loc posibil, ca altfel nu e boho) etc.

Bun, deci ce doamne iarta-mă înseamnă boho şi ce ne-a pocnit pe toţi de ne raportam la acest stil de viaţă de parca ar fi…the ultimate thing? Sinceră să fiu nici nu ştiu de unde să încep aşa că, într-o primă fază, hai să ne întroarcem la bunul DEX. Până acum sunt sigură că v-aţi prins că boho e folosit într-un slang româno-englezesc şi că provine de la englezescul bohemian a.k.a. boem în limba noastră maternă.  Iată ce scrie în DEX:

BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Artist care duce o viaţă dezordonată, neconformă convenienţelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viaţă caracteristic boemilor2 (1). 3. S.f. Mediu în care trăiesc boemii2 (1); viaţă dusă de boemi2 (plină de privaţiuni, dezordonată). – Din fr. bohème.

În argou, boho păstrează mai mult sau mai puţin din semnificaţia iniţială. OK, ce e boho trebuie neapărat să aibă ceva artistic, poate e şi cam dezordonat dar e asaa…o dezordine nu chiar aleatoare ci puţin studiată, interesantă, care atrage atenţia prin eşarfe multicolore vamaiote, combinate eventual cu o pereche de converşi şi o privire pierdută în valurile mării, cu fundu’n nisip trăgând însetat dintr-un Lucky, pe plaja din Vama Veche. This is boooho, fraatee!

Mai sunt şi alte muuulte exemple de bohoness, va las pe voi să meditaţi la ele. Până una-alta, dincolo de ironie, ne place sau nu, ne reprezintă sau nu, a fi boho chiar e un stil de viaţă, care a ieşit din cercul restrâns a artiştilor şi a coborât în stradă printre noi, molipsindu-ne cu un  „spirit artistic”, am spune. Discutabil dacă el există cu adevărat sau e doar rodul unei realităţi construite artificial, o poleială care – vezi doamne – ne conferă statutul de oameni interesanţi.

The Heart of Life

Aprilie 26, 2009

Este, de fapt, titlul unei superbe piese care ma bantuie de ceva vreme. John Mayer e artistul, iar piesa te cucereste de la primele acorduri de chitara. The next thing you know…un mare zambet senin pe fata si certitudinea faptului ca…life is good.

Primul meu post pe blog trebuia sa fie in aproximativ 6 luni. M-am hotarat totusi sa imi urmez instinctul si sa scriu ceva mai devreme, following … my heart of life :).

Pana cand imi mai pun eu in ordine idei, ganduri si randuri … Enjoy the song!